Art. 475: Încetarea adopţiei

Art. 466 - Constituirea adopției; Art. 476 - Anularea şi nulitatea adopţiei; Art. 477 - Efectele anulării şi nulităţii adopţiei; Art. 478 - Desfacerea adopţiei; Art. 479 - Cererea de desfacere; Art. 480 - Autoritatea competentă (desfacere); Art. 481 - Efectele desfacerii; Art. 482 - Păstrarea numelui adoptatorului (după desfacere)

Articolul 475 din Codul Civil enumeră expres modalitățile de încetare a raporturilor de filiație create prin adopție: desfacerea, anularea și constatarea nulității. Această enumerare este esențială pentru a înțelege regimul juridic al adoptiei. "Desfacerea" (sau revocarea) adopției operează pentru viitor (ex nunc), având cauze ulterioare constituirii sale și vizează încetarea raporturilor juridice pe baza unor fapte grave sau a acordului părților, în condițiile legii. "Anularea" adopției vizează sancționarea nerespectării unor condiții de fond sau de formă la momentul încheierii actului de adopție, fiind o formă de nulitate relativă ce poate fi invocată de anumite persoane și se prescrie. "Constatarea nulității" adopției se referă la nulitatea absolută, intervenind în cazurile de încălcare a unor norme de ordine publică sau bune moravuri la momentul constituirii adopției, fiind imprescriptibilă și putând fi invocată de oricine are interes. Ambele forme de nulitate (anularea și constatarea nulității) operează, în principiu, retroactiv (ex tunc), desființând adopția ca și cum nu ar fi existat niciodată, deși legea poate prevedea excepții pentru anumite efecte. Articolul 475 servește ca o introducere la reglementările detaliate ale fiecărei cauze de încetare, stipulate în articolele următoare ale Codului Civil.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.