(1)Copilul adoptat dobândeşte

prin adopţie numele de familie al celui care adoptă.

(2)Dacă adopţia se face de

către 2 soţi ori de către soţul care adoptă copilul

celuilalt soţ, iar soţii au nume comun, copilul adoptat poartă

acest nume. În cazul în care soţii nu au nume de familie comun, ei sunt

obligaţi să declare instanţei care încuviinţează

adopţia numele pe care acesta urmează să îl poarte. Dacă

soţii nu se înţeleg, hotărăşte instanţa.

Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile.

(3)Pentru motive temeinice,

instanţa, încuviinţând adopţia, la cererea adoptatorului sau a

familiei adoptatoare şi cu consimţământul copilului care a

împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.

(4)În cazul adopţiei unei

persoane căsătorite, care poartă un nume comun cu celălalt

soţ, soţul adoptat poate lua numele adoptatorului, cu

consimţământul celuilalt soţ, dat în faţa instanţei

care încuviinţează adopţia.

(5)Pe baza hotărârii definitive de încuviinţare a

adopţiei, serviciul public comunitar local de evidenţă a

persoanelor competent întocmeşte, în condiţiile legii, un nou act de

naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind

părinţii săi fireşti. Vechiul act de naştere se

păstrează, menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului

act.