Art. 47: Limitele obligaţiei de restituire

Art. 41 - Capacitatea de exerciţiu restrânsă; Art. 43 - Lipsa capacităţii de exerciţiu; Art. 1254 - Efectele nulităţii; Art. 1345 - Condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză; Art. 1635 - Cauzele de restituire; Art. 1639 - Modalităţile de restituire; Art. 1641 - Restituirea prestaţiilor în cazul anulării contractului pentru incapacitate; Art. 1648 - Apărarea pârâtului în acţiunea în restituire; Art. 1649 - Inadmisibilitatea acţiunii

Articolul 47 instituie o normă de protecție specială pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu (precum minorul sub 14 ani sau interzisul judecătoresc) și pentru cele cu capacitate de exercițiu restrânsă (minorul între 14 și 18 ani). Această dispoziție derogă de la principiul general al restituirii integrale a prestațiilor ('restitutio in integrum'), aplicabil în materie de nulitate. Fundamentul acestei reguli constă în echitate și în necesitatea ocrotirii incapabilului, prezumat a nu avea discernământul necesar pentru a gestiona în mod profitabil prestația primită. Astfel, obligația sa de restituire este limitată la 'folosul realizat', adică la îmbogățirea efectivă, la avantajul patrimonial concret care subzistă în patrimoniul său la momentul solicitării restituirii. Proba existenței și a întinderii acestui folos incumbă creditorului obligației de restituire (cel care a prestat către incapabil), o altă măsură menită să protejeze debitorul incapabil. Articolul face trimitere directă la mecanismul general al restituirii prestațiilor (art. 1.635-1.649), fiind o aplicare particulară a principiului consacrat de art. 1.641.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.