Art. 45: Frauda comisă de incapabil

Art. 41 - Lipsa capacităţii de exerciţiu; Art. 42 - Capacitatea de exerciţiu restrânsă; Art. 43 - Actele juridice ale minorului fără capacitate de exercițiu; Art. 44 - Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercițiu restrânsă; Art. 1206 - Viciile de consimţământ; Art. 1214 - Dolul; Art. 1248 - Cazurile de nulitate relativă; Art. 1250 - Invocarea nulităţii relative pentru incapacitate; Art. 1251 - Persoanele care pot invoca nulitatea relativă; Art. 1263 - Confirmarea actului anulabil; Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 15 - Abuzul de drept

Articolul 45 instituie o excepție de la principiul protecției ocrotitoare a celui lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate restrânsă, derogând de la regula anulabilității actelor încheiate de aceștia. Textul face o distincție fundamentală: o simplă declarație neconformă cu realitatea privind propria capacitate nu este suficientă pentru a acoperi nulitatea relativă. Însă, dacă incapabilul recurge la 'manopere dolosive' (mijloace frauduloase, viclene) pentru a-l induce în eroare pe cocontractant, echilibrul protecției se schimbă. În acest caz, legiuitorul aplică principiul 'malitia supplet aetatem' (răutatea suplinește vârsta), permițând instanței, la cererea părții induse în eroare, să mențină contractul. Menținerea actului nu este automată, ci lăsată la aprecierea suverană a instanței ('poate menține'), care va analiza dacă aceasta constituie o 'sancțiune civilă adecvată' pentru conduita frauduloasă a incapabilului. Astfel, norma sancționează reaua-credință manifestată prin fraudă și protejează siguranța circuitului civil și pe cocontractantul diligent.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.