Art. 449: Numele copilului din căsătorie

Art. 415 - Autoritatea părintească; Art. 416 - Exercitarea autorității părintești; Art. 417 - Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte; Art. 418 - Neînțelegeri între părinți; Art. 450 - Numele copilului din afara căsătoriei; Art. 451 - Schimbarea numelui de familie al copilului; Art. 452 - Numele de familie în cazul adopției; Art. 453 - Înregistrarea nașterii; Art. 454 - Actul de naștere; Art. 455 - Conținutul actului de naștere

Articolul 449 din Codul Civil reglementează numele de familie al copilului născut în timpul căsătoriei, stabilind o ordine ierarhică a modalităților de atribuire. Principiul de bază, consacrat la alin. (1), este că minorul va purta numele de familie comun al părinților săi. Această regulă subliniază unitatea familială. Alin. (2) introduce o derogare pentru situațiile în care părinții nu au un nume de familie comun (de exemplu, au păstrat numele avut înainte de căsătorie sau și-au reunit numele). În aceste cazuri, legiuitorul oferă opțiunea ca minorul să ia numele unuia dintre părinți sau numele lor reunite, decizia fiind lăsată la latitudinea părinților, care o stabilesc prin acord și o declară la serviciul de stare civilă odată cu înregistrarea nașterii. Această dispoziție evidențiază importanța acordului parental în exercitarea autorității părintești. În fine, alin. (3) prevede soluția în cazul lipsei acordului părinților, atribuind competența instanței de tutelă de a hotărî asupra numelui de familie al copilului. Decizia instanței, odată rămasă definitivă, este comunicată serviciului de stare civilă pentru înregistrarea corespunzătoare. Acest mecanism asigură protecția interesului superior al copilului și rezolvarea amiabilă sau judiciară a disputelor parentale, garantând totodată stabilitatea și certitudinea juridică a stării civile a persoanei.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.