Art. 446: Raporturile dintre tată şi copii

Art. 407 - Stabilirea filiației; Art. 408 - Prezumția de paternitate a soțului mamei; Art. 410 - Acțiunea în tăgăduirea paternității; Art. 424 - Recunoașterea voluntară a copilului; Art. 425 - Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei; Art. 426 - Dovada paternității din afara căsătoriei; Art. 483 - Conținutul autorității părintești; Art. 487 - Drepturile și îndatoririle părinților față de copil; Art. 499 - Obligația de întreținere; Art. 533 - Stabilirea obligației de întreținere

Articolul 446 din Codul Civil este o prevedere esențială care reglementează filiația stabilită prin mijloace moderne de reproducere. El consacră principiul fundamental al egalității depline în drepturi și obligații între tată și copil, indiferent dacă filiația rezultă dintr-o concepțiune naturală sau dintr-o reproducere asistată medical cu un terț donator. Această normă juridică are ca scop asigurarea stabilității relațiilor de familie și protejarea interesului superior al copilului, eliminând orice discriminare legată de modul de concepție. În practică, aceasta înseamnă că tatăl care a consimțit la procedura de reproducere asistată medical va avea toate drepturile (ex: drepturi de reprezentare, educație, vizită) și toate obligațiile (ex: întreținere, îngrijire) pe care le-ar avea față de un copil născut prin concepție biologică directă. Articolul reflectă adaptarea legislației la progresele științifice și sociale, consolidând statutul juridic al copilului născut prin tehnici de reproducere umană asistată medical.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.