Art. 44: Sancţiune

Art. 41 - Actele pe care le poate încheia singur minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani; Art. 43 - Capacitatea de exerciţiu a minorului; Art. 136 - Avizul consiliului de familie; Art. 144 - Actele tutorelui; Art. 145 - Actele de dispoziție; Art. 164 - Ocrotirea interzisului judecătoresc; Art. 171 - Aplicarea regulilor de la tutelă; Art. 1248 - Nulitatea relativă; Art. 1250 - Invocarea nulităţii relative; Art. 1251 - Prescripţia dreptului la acţiunea în anulare; Art. 1254 - Efectele nulităţii

Articolul 44 instituie sancțiunea specifică pentru încălcarea normelor imperative care reglementează capacitatea de exercițiu a persoanei fizice. Sancțiunea este nulitatea relativă (anulabilitatea), o nulitate de protecție menită să apere interesele persoanei ocrotite (minorul sau cel pus sub interdicție judecătorească). Caracterul de protecție este subliniat de faptul că anularea actului nu este condiționată de dovedirea unui prejudiciu; simpla încălcare a dispozițiilor legale privind capacitatea este suficientă. Anulabilitatea vizează atât actele încheiate de persoana lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate restrânsă (cu excepția celor pe care legea le permite), cât și actele tutorelui încheiate cu nerespectarea cerințelor legale de avizare sau autorizare prealabilă. Alineatul (2) consacră dreptul persoanei ocrotite de a invoca ea însăși nulitatea, dar numai pe cale de excepție ('în apărare'), ceea ce constituie o aplicație a principiului 'quae temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum'.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.