Art. 439: Acţiunea formulată în caz de moştenire vacantă
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
În cazul în care, potrivit legii, o
acţiune privitoare la filiaţie poate fi pornită împotriva
moştenitorilor, iar moştenirea este vacantă, acţiunea poate
fi introdusă împotriva comunei, oraşului sau, după caz,
municipiului de la locul deschiderii moştenirii. Citarea în proces a
renunţătorilor, dacă există, este obligatorie.
Articole Conexe / Referințe
Art. 407 - Acţiunea în stabilirea paternităţii; Art. 412 - Acțiunea în contestarea paternității; Art. 423 - Acţiunea în stabilirea maternităţii; Art. 959 - Noțiunea de moștenire vacantă; Art. 1136 - Moștenitorul legal al moștenirii vacante; Art. 1137 - Desemnarea moștenitorului legal al moștenirii vacante; Art. 1138 - Obligațiile moștenitorului legal în cazul moștenirii vacante
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 439 din Codul Civil reglementează o situație specială privind legitimarea procesuală pasivă în acțiunile de filiație atunci când patrimoniul succesoral al defunctului este vacant. Rolul acestui text este de a asigura exercitarea dreptului la acțiune în filiație, prin desemnarea unei entități care să răspundă în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari. În mod normal, o astfel de acțiune s-ar îndrepta împotriva moștenitorilor persoanei decedate. Însă, în cazul unei moșteniri vacante – adică atunci când nu există moștenitori legali sau testamentari ori aceștia au renunțat la moștenire – patrimoniul succesoral este cules de unitatea administrativ-teritorială (comuna, orașul sau municipiul) în a cărei rază teritorială s-a deschis moștenirea, acesta intrând în proprietatea privată a respectivei unități. Prin urmare, în calitatea sa de succesor legal al patrimoniului vacant, unitatea administrativ-teritorială devine parte în proces, având rolul de pârât. Articolul impune, de asemenea, o cerință procedurală esențială: citarea obligatorie a renunțătorilor la moștenire, dacă aceștia există. Această dispoziție are ca scop garantarea dreptului la apărare și asigurarea unei administrări complete a probelor, întrucât renunțătorii pot deține informații relevante pentru soluționarea cauzei, chiar dacă nu mai au vocație succesorală.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol