Art. 437: Inadmisibilitatea renunţării

Art. 25 - Ocrotirea intereselor persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu și a celor cu capacitate de exercițiu restrânsă; Art. 436 - Acțiuni privitoare la filiație; Art. 438 - Efectele hotărârii judecătorești în materia filiației; Art. 441 - Forța probantă a actelor de stare civilă; Art. 406 C.pr.civ. - Renunțarea la judecată; Art. 430 C.pr.civ. - Renunțarea la drept

Articolul 437 din Codul Civil instituie o excepție fundamentală de la principiul disponibilității părților în procesul civil, statuând inadmisibilitatea renunțării la drept și la judecată în acțiunile privitoare la filiație. Rațiunea acestei reglementări derogatorii rezidă în caracterul de ordine publică al normelor referitoare la statutul civil al persoanei și, în special, în protejarea interesului superior al copilului. Drepturile privind filiația sunt drepturi personal nepatrimoniale, esențial indisponibile, întrucât vizează identitatea persoanei și legăturile fundamentale de familie. Alineatul (1) interzice renunțarea la dreptul subiectiv material (dreptul la filiație), iar alineatul (2) extinde această interdicție la renunțarea la judecata acțiunii, în special atunci când aceasta este promovată de sau în numele unor categorii vulnerabile (copil, persoană sub tutelă specială, persoană cu consiliere judiciară, minor care a introdus singur acțiunea). Această interdicție asigură că, odată sesizată instanța, procesul va parcurge etapele necesare pentru stabilirea adevărului juridic privind filiația, indiferent de voința ulterioară a părților, subliniind prevalența interesului public asupra celui privat în această materie.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.