Art. 435: Filiaţia legal stabilită

Art. 99 alin. (4) - Numele copilului; Art. 406 - Modurile de stabilire a filiației; Art. 407 - Stabilirea filiației față de tată; Art. 408 - Prezumția de paternitate; Art. 416 - Recunoașterea copilului; Art. 419 - Acțiunea în stabilirea paternității din căsătorie; Art. 420 - Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei; Art. 425 - Acțiunea în contestarea filiației din căsătorie; Art. 426 - Acțiunea în contestarea filiației din afara căsătoriei; Art. 436 - Efectele stabilirii filiației; Art. 437 - Acțiunea în tăgăduirea paternității; Art. 255 - Proba stării civile; Art. 256 - Actele de stare civilă

Articolul 435 din Codul Civil consacră principiul fundamental al stabilității și unicității filiației legal stabilite. Acesta stipulează că, odată ce o legătură de filiație a fost legal stabilită (fie prin prezumție, recunoaștere sau hotărâre judecătorească), nu mai poate fi stabilită o altă filiație pe nicio cale, atâta timp cât filiația existentă nu a fost contestată în justiție printr-o acțiune specifică. Scopul acestei prevederi este asigurarea certitudinii juridice în privința stării civile a persoanelor și prevenirea situațiilor de dublă filiație, care ar genera incertitudine și conflicte de interese. Acest principiu este o garanție a ordinii publice în materia stării civile. Alin. (2) face trimitere la Art. 99 alin. (4) C.civ., menținând aplicabile dispozițiile privind numele copilului stabilit prin hotărâre judecătorească, subliniind că, deși filiația odată stabilită beneficiază de stabilitate, aspectele conexe, precum numele, pot fi reglementate prin norme specifice, în special când intervin decizii judecătorești, respectând interesul superior al copilului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.