Art. 434: Contestarea filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie

Art. 407 - Filiația față de tată; Art. 408 - Prezumția de paternitate; Art. 412 - Filiația față de tatăl din căsătorie; Art. 423 - Tăgăduirea paternității (acțiunea soțului); Art. 433 - Dispoziții comune privind acțiunile referitoare la filiație; Art. 441 - Efectele hotărârilor judecătorești privind filiația; Art. 2512 - Proba și prezumțiile

Articolul 434 din Codul Civil instituie o acțiune specifică, distinctă de acțiunea în tăgăduirea paternității reglementată de art. 423 C. civ. Această normă permite oricărei persoane interesate să solicite instanței, oricând (caracter imprescriptibil), constatarea că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea prezumției de paternitate față de copilul înregistrat ca fiind născut din căsătorie. Diferența fundamentală față de acțiunea de tăgăduire a paternității, care este o acțiune strict personală a soțului și supusă unor termene de decădere stricte, constă în subiectul activ (orice persoană interesată) și în lipsa unui termen de prescripție. Acțiunea de la art. 434 vizează nu neapărat negarea biologică a paternității, ci neîndeplinirea condițiilor juridice care stau la baza prezumției de paternitate. Deși textul o califică drept o acțiune în constatare, hotărârea judecătorească ce admite o astfel de cerere produce efecte constitutive, având ca rezultat înlăturarea filiației față de tatăl prezumat și modificarea corespunzătoare a actelor de stare civilă. Prin urmare, acest articol reprezintă o garanție procedurală esențială pentru stabilirea adevărului juridic al filiației.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.