Art. 431: Tăgada paternităţii de către mamă

Art. 407 - Prezumţia de paternitate; Art. 429 - Acţiunea în tăgada paternităţii de către soţul mamei; Art. 430 - Termenul de exercitare a acţiunii de către soţul mamei; Art. 432 - Tăgada paternităţii de către copil; Art. 433 - Tăgada paternităţii de către moştenitori; Art. 434 - Efectele hotărârii judecătoreşti; Art. 2541 - Termenul de decădere

Articolul 431 din Codul Civil reglementează dreptul mamei de a introduce acțiunea în tăgada paternității, reprezentând o excepție de la prezumția legală de paternitate stabilită de art. 407. Această acțiune urmărește să răstoarne prezumția că soțul mamei este tatăl copilului, prin proba imposibilității biologice a paternității. Termenul de 3 ani, calculat de la data nașterii copilului, este un termen de decădere, conform Art. 2541, ceea ce înseamnă că, odată expirat, dreptul la acțiune se stinge. Alin. (2) al articolului 431 trimite la dispozițiile art. 429 alin. (3) și art. 430 alin. (2) și (3), ceea ce implică aplicarea corespunzătoare a regulilor referitoare la: (i) posibilitatea continuării acțiunii de către moștenitorii mamei în cazul decesului acesteia în termenul legal, similar cu situația soțului mamei; și (ii) natura de termen de decădere a celor 3 ani, precum și condițiile în care acest termen poate fi repus în termen sau prelungit (ex: în caz de viciu de consimțământ, fraudă), aspecte detaliate la Art. 430. Prin urmare, deși acțiunea este exercitată de mamă, regimul său juridic este strâns legat de cel al acțiunii în tăgadă exercitate de soțul mamei, asigurând coerență în materia filiației.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.