Art. 426: Prezumţia filiaţiei faţă de pretinsul tată

Art. 408 - Starea civilă şi filiaţia; Art. 411 - Timpul legal al concepţiunii; Art. 413 - Prezumţia de paternitate în cazul copilului născut în timpul căsătoriei; Art. 423 - Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei; Art. 429 - Admisibilitatea acţiunii în contestarea paternităţii; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile; Art. 2514 - Sarcina probei

Articolul 426 din Codul Civil reglementează o prezumție legală relativă (iuris tantum) de paternitate, aplicabilă în cazul copiilor născuți în afara căsătoriei. Mecanismul acestei prezumții se declanșează dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii, stabilită conform Art. 411 C. civ. Această conviețuire creează o aparență a paternității, facilitând astfel stabilirea filiației. Fiind o prezumție relativă, ea poate fi răsturnată de pretinsul tată. Acesta are sarcina probei de a demonstra că este exclus, prin orice mijloc de probă (inclusiv expertize medico-legale, cum ar fi testele ADN), ca el să fi conceput copilul. Prezumția subliniază efortul legiuitorului de a stabili adevărul biologic al filiației, chiar și în absența unei legături formale de căsătorie, și oferă un cadru procedural pentru recunoașterea și contestarea paternității.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.