Art. 422: Acţiunea în stabilirea maternităţii

Art. 409 - Dovada filiaţiei; Art. 410 - Dovada filiaţiei prin posesia de stat; Art. 411 - Prezumţia de paternitate; Art. 412 - Acţiunea în stabilirea paternităţii; Art. 413 - Termenul de introducere a acţiunii în stabilirea paternităţii; Art. 414 - Moştenitorii copilului; Art. 415 - Opoziţia mamei; Art. 416 - Dispoziţii aplicabile; Art. 423 - Termenul de introducere a acţiunii în stabilirea maternităţii; Art. 424 - Efectele hotărârii judecătoreşti; Art. 283 - Actele de stare civilă; Art. 284 - Conţinutul actelor de stare civilă; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile

Articolul 422 din Codul Civil reglementează acțiunea în stabilirea maternității, o acțiune fundamentală de stare civilă menită să înlăture incertitudinile sau să suplinească lipsurile privind legătura de filiație dintre copil și mamă. Această acțiune devine necesară în două situații principale: fie atunci când dovada maternității nu poate fi realizată prin certificatul constatator al nașterii (de exemplu, lipsa acestuia, distrugerea, etc.), fie atunci când se contestă veridicitatea informațiilor înscrise în actul de naștere. Spre deosebire de prezumția de paternitate, maternitatea este, de regulă, certă ('mater semper certa est'). Totuși, în cazurile excepționale prevăzute de text, intervenția instanței este indispensabilă. Caracterul esențial al acestei acțiuni rezidă în posibilitatea administrării oricăror mijloace de probă (într-o formulare largă 'orice mijloace de probă'), inclusiv expertizele medico-legale (testele ADN), care au un rol determinant în probarea filiației biologice. Hotărârea judecătorească definitivă prin care se stabilește maternitatea are efect constitutiv, creând retroactiv legătura de filiație și generând toate drepturile și obligațiile corelative.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.