Art. 419: Nulitatea relativă a recunoaşterii

Art. 416 - Recunoașterea voluntară a copilului; Art. 417 - Forma recunoașterii; Art. 418 - Revocabilitatea recunoașterii; Art. 1207 - Viciile de consimțământ; Art. 1208 - Eroarea; Art. 1214 - Dolul; Art. 1217 - Violența; Art. 1246 - Nulitatea; Art. 1248 - Nulitatea relativă; Art. 1249 - Regimul juridic al nulității relative; Art. 2500 - Noțiunea de prescripție extinctivă; Art. 2523 - Începutul prescripției; Art. 2529 - Începutul cursului prescripției în cazul viciilor de consimțământ

Articolul 419 din Codul Civil reglementează expres cauzele de nulitate relativă a actului juridic de recunoaștere, specificând viciile de consimțământ (eroarea, dolul și violența) ca temeiuri pentru anularea acestuia. Această dispoziție subliniază importanța integrității consimțământului în formarea actelor juridice cu consecințe semnificative asupra stării civile, precum recunoașterea filiației. Nulitatea relativă este o sancțiune de drept civil menită să protejeze interesele particulare, în speță, pe cel al persoanei care a făcut recunoașterea sub imperiul unui viciu de consimțământ. Alin. (2) al articolului stabilește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiunea în anulare, moment corelat cu încetarea violenței sau cu descoperirea erorii/dolului. Această regulă se încadrează în principiile generale ale prescripției extinctive prevăzute de Codul Civil pentru acțiunile derivate din vicii de consimțământ, asigurând o perioadă rezonabilă pentru exercitarea dreptului de a contesta actul viciat.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.