Art. 415: Felurile recunoaşterii

Art. 408 - Obiectul filiaţiei; Art. 409 - Filiaţia faţă de mamă; Art. 410 - Filiaţia faţă de tată; Art. 411 - Prezumţia de paternitate; Art. 412 - Acţiunea în stabilirea paternităţii; Art. 413 - Termenul de prescripţie a acţiunii în stabilirea paternităţii; Art. 414 - Acţiunea în stabilirea maternităţii; Art. 416 - Forma şi condiţiile recunoaşterii; Art. 417 - Irevocabilitatea recunoaşterii; Art. 418 - Contestarea recunoaşterii; Art. 419 - Efectele recunoaşterii; Art. 420 - Revendicarea stării civile

Articolul 415 din Codul Civil detaliază modalitățile de recunoaștere a filiației, un act juridic unilateral și voluntar prin care se stabilește legătura de rudenie între copil și părintele care face recunoașterea. Alineatul (1) reglementează recunoașterea maternității în situații specifice: fie când nașterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă (cazuri de neregularitate), fie când copilul a fost trecut în registru ca născut din părinți necunoscuți (cazuri de copii abandonați sau găsiți). Alineatul (2) prevede posibilitatea tatălui de a recunoaște un copil conceput și născut în afara căsătoriei, contribuind la stabilirea filiației paterne în lipsa prezumției legale din căsătorie. În fine, alineatul (3) impune o condiție specială pentru recunoașterea post-mortem a copilului: aceasta este permisă doar dacă copilul decedat a lăsat descendenți firești. Această exigență vizează protejarea drepturilor și intereselor juridice ale urmașilor copilului, care ar putea fi direct influențați de stabilirea filiației, de exemplu, în materie succesorală. Recunoașterea, în toate formele sale, diferă de acțiunea în stabilirea filiației, care este un demers judiciar.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.