Art. 410: Posesia de stat

Art. 407 - Proba filiaţiei faţă de mamă; Art. 408 - Proba filiaţiei faţă de tată; Art. 409 - Proba filiaţiei; Art. 412 - Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei; Art. 415 - Acțiunea în contestarea paternității din afara căsătoriei; Art. 423 - Dovada recunoașterii filiației; Art. 424 - Acțiunea în tăgada paternității; Art. 429 - Recunoașterea de filiație; Art. 441 - Numele de familie al copilului din căsătorie

Articolul 410 din Codul Civil definește posesia de stat ca fiind o stare de fapt esențială în materia filiației, care reflectă legăturile de rudenie dintre un copil și familia din care se pretinde că face parte. Aceasta nu este o prezumție legală de filiație, ci mai degrabă un ansamblu de elemente factice ce corespund realității socio-familiale. Textul legal identifică trei împrejurări principale care pot constitui posesia de stat: comportamentul reciproc părinte-copil, recunoașterea socială și publică a copilului ca aparținând unei anumite persoane, și purtarea numelui pretinsului părinte. Aliniatul (2) subliniază caracterele esențiale ale posesiei de stat: aceasta trebuie să fie continuă (manifestată pe o durată semnificativă), pașnică (necontestată prin violență), publică (cunoscută și vizibilă în societate) și neechivocă (lipsită de ambiguitate). Posesia de stat are un rol probator important în acțiunile de stabilire sau contestare a filiației, servind ca un indiciu puternic al existenței sau inexistenței unei legături de filiație.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.