Art. 409: Dovada filiaţiei

Art. 407 - Prezumția de paternitate în timpul căsătoriei; Art. 408 - Momentul prezumției de paternitate; Art. 410 - Dovada contrară a filiației; Art. 411 - Acțiunea în stabilirea filiației față de mamă; Art. 412 - Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei; Art. 425 - Acțiunea în tăgăduirea paternității; Art. 2505 - Forța probantă a înscrisului autentic; Art. 2506 - Dovada contrară a înscrisului autentic; Art. 2507 - Forța probantă a copiilor de pe înscrisurile autentice; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile

Articolul 409 din Codul Civil reglementează modalitatea principală de dovedire a filiației, consacrând caracterul primordial al actelor de stare civilă. Alineatul (1) stabilește că filiația se probează prin actul de naștere, întocmit în registrul de stare civilă, precum și prin certificatul de naștere eliberat în baza acestuia. Aceste documente, având valoarea unor înscrisuri autentice, se bucură de o forță probantă deplină, făcând dovada până la înscrierea în fals a faptelor constatate personal de ofițerul de stare civilă. Alineatul (2) introduce o precizare esențială pentru filiația din căsătorie, impunând, pe lângă actul de naștere, și actul de căsătorie al părinților. Această cerință este fundamentală pentru corelarea filiației copilului cu prezumția de paternitate instituită de lege, care operează doar în cadrul căsătoriei și implică legătura juridică între copil și ambii soți. Astfel, art. 409 subliniază importanța actelor de stare civilă ca principale mijloace de probă a filiației, conferindu-le o prezumție de legalitate și autenticitate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.