Art. 402: Stabilirea contribuţiei părinţilor

Art. 263 - Ocrotirea interesului superior al copilului; Art. 373 - Căile de divorţ; Art. 396 - Exercitarea autorităţii părinteşti după divorţ; Art. 397 - Locuinţa copilului după divorţ; Art. 400 - Dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul; Art. 483 - Conținutul autorității părințești; Art. 513 - Obiectul obligaţiei de întreţinere; Art. 516 - Obligaţia de întreţinere între părinţi şi copii; Art. 529 - Cuantumul întreţinerii; Art. 530 - Stabilirea şi plata întreţinerii; Art. 531 - Modificarea sau încetarea obligaţiei de întreţinere

Articolul 402 din Codul Civil reglementează una dintre cele mai importante consecințe patrimoniale ale divorțului cu privire la copii: stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile necesare creșterii, educării, învățăturii și pregătirii profesionale a minorilor. Competența de a stabili această contribuție revine instanței de tutelă, care o face prin însăși hotărârea de divorț, asigurând astfel o soluționare completă a efectelor separării părinților. Cheltuielile enumerate acoperă o gamă largă de nevoi esențiale ale copilului, reflectând principiul interesului superior al acestuia. Alineatul (2) al articolului face o trimitere esențială la dispozițiile Titlului V al Codului Civil, dedicat obligației de întreținere (articolele 513-535). Această trimitere înseamnă că regulile generale privind stabilirea cuantumului întreținerii (proporțional cu nevoile celui care o cere și mijloacele celui care o datorează), modalitățile de plată și posibilitatea de modificare sau încetare se aplică în mod corespunzător și în cazul contribuției părinților la cheltuielile copiilor după divorț. Astfel, se asigură coerența și aplicabilitatea unitară a regimului juridic al obligației de întreținere în contextul divorțului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.