Art. 401: Drepturile părintelui separat de copil
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)În cazurile prevăzute la
art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi
de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
(2)În caz de neînţelegere între
părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la
modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este
obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.
Articole Conexe / Referințe
Art. 400 - Modalitățile de exercitare a autorității părintești după divorț; Art. 264 - Ascultarea copilului; Art. 402 - Drepturile bunicilor și ale altor rude; Art. 403 - Măsuri provizorii privind exercitarea autorității părintești și locuința copilului; Art. 404 - Măsuri în caz de neînțelegere între părinți; Art. 483 - Autoritatea părintească; Art. 486 - Locuința copilului; Art. 496 - Exercitarea autorității părintești de către părinții despărțiți în fapt; Art. 497 - Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte; Art. 19 alin. (1) Legea 272/2004 - Dreptul copilului la menținerea legăturilor personale; Art. 31 alin. (2) Legea 272/2004 - Ascultarea copilului
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 401 din Codul Civil reglementează un principiu fundamental al dreptului familiei, și anume dreptul părintelui separat de copil de a menține legături personale cu acesta. Acest drept este o consecință directă a autorității părintești și a dreptului la viața de familie, garantat atât de Constituția României, cât și de instrumentele internaționale (e.g., CEDO, Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului). Chiar și în situațiile în care autoritatea părintească este exercitată de un singur părinte sau în comun dar cu locuința copilului stabilită la unul dintre ei (conform art. 400 C. civ.), celălalt părinte își păstrează dreptul la legături personale. Scopul acestui drept este asigurarea dezvoltării armonioase a copilului prin menținerea relației cu ambii părinți.
Alineatul (2) subliniază rolul esențial al instanței de tutelă în soluționarea neînțelegerilor privind modalitățile de exercitare a acestui drept, având ca reper exclusiv interesul superior al copilului. Obligativitatea ascultării copilului (cu trimitere la art. 264 C. civ.) este o garanție procedurală a respectării acestui interes, conferind minorului, în funcție de vârstă și gradul de maturitate, posibilitatea de a-și exprima propria opinie, care va fi luată în considerare de instanță. Modalitățile pot include vizite, găzduire, corespondență sau contacte telefonice/electronice, adaptate fiecărui caz în parte, și sunt stabilite întotdeauna în beneficiul minorului.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol