Art. 399: Exercitarea autorităţii părinteşti de către alte persoane
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)În mod excepţional,
instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o
rudă sau la o altă familie ori persoană, cu
consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire.
Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin
părinţilor cu privire la persoana copilului.
(2)Instanţa stabileşte
dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de
către părinţi în comun sau de către unul dintre ei.
Articole Conexe / Referințe
Art. 93 C. civ. - Interesul superior al copilului; Art. 483 C. civ. - Noțiunea de autoritate părintească; Art. 496 C. civ. - Exercitarea autorității părintești; Art. 503 C. civ. - Atribuțiile instanței de tutelă; Art. 504 C. civ. - Măsurile de protecție a minorului lipsit temporar sau definitiv de ocrotire părintească; Art. 505 C. civ. - Plasamentul; Art. 506 C. civ. - Plasamentul la o persoană sau familie; Art. 507 C. civ. - Plasamentul în regim de urgență; Art. 508 C. civ. - Plasamentul în instituții de ocrotire; Art. 509 C. civ. - Revocarea sau modificarea măsurilor de protecție
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 399 din Codul Civil reglementează o situație excepțională în exercitarea autorității părintești, respectiv delegarea sau transferul acesteia către alte persoane, familii, rude sau instituții de ocrotire, printr-o hotărâre a instanței de tutelă. Această măsură reprezintă o formă de protecție specială a copilului, aplicabilă atunci când părinții nu își pot exercita corespunzător drepturile și îndatoririle parentale sau în alte situații de vulnerabilitate. Alin. (1) prevede că entitățile la care este plasat copilul exercită drepturile și îndatoririle privind exclusiv persoana acestuia (educație, îngrijire, supraveghere, etc.), subiecții plasamentului fiind aleși cu consimțământul acestora. Alin. (2) clarifică aspectul patrimonial, stabilind că instanța de tutelă este cea care decide modul de exercitare a drepturilor cu privire la bunurile copilului, care pot rămâne la părinți (exercitate în comun sau de unul dintre ei) sau pot fi încredințate altor entități, în funcție de circumstanțe și, esențial, de interesul superior al copilului. Articolul trebuie interpretat în strânsă corelație cu dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care detaliază condițiile, procedurile și formele de plasament.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol