Art. 398: Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte

Art. 396 - Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți; Art. 401 - Modificarea măsurilor luate cu privire la copil; Art. 402 - Dreptul de a avea legături personale cu minorul; Art. 473 - Condițiile de fond ale adopției; Art. 499 - Interesul superior al copilului; Art. 503 - Conținutul autorității părintești

Articolul 398 din Codul Civil reglementează situația excepțională în care autoritatea părintească, de regulă exercitată în comun, este atribuită exclusiv unuia dintre părinți. Această măsură restrictivă poate fi dispusă doar de către instanța de tutelă, având ca fundament 'motive întemeiate' și, imperativ, 'interesul superior al copilului'. Sintagma 'motive întemeiate' vizează împrejurări grave, care fac imposibilă sau prejudiciabilă exercitarea în comun a autorității, cum ar fi un conflict parental major și ireconciliabil, violența domestică, alienarea parentală, incapacitatea severă a unuia dintre părinți de a se ocupa de copil sau alte situații de natură să pericliteze dezvoltarea armonioasă a minorului. Chiar și în această situație, părintele căruia nu i-a fost încredințată exercitarea autorității părintești păstrează anumite drepturi esențiale, de natură personală și non-patrimonială, care decurg din legătura de filiație. Acestea includ dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului (un drept de supraveghere și informare), precum și dreptul fundamental de a consimți la adopția minorului, subliniind caracterul de excepție al exercitării exclusive a autorității părintești și protejând legătura juridică și afectivă a celuilalt părinte cu copilul.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.