Art. 397: Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi

Art. 396 - Regula generală a autorității părintești după divorț; Art. 398 - Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte; Art. 399 - Locuința copilului după divorț; Art. 400 - Dreptul părintelui de a menține legături personale cu copilul; Art. 401 - Modificarea măsurilor luate cu privire la copil; Art. 483 - Conținutul autorității părintești; Art. 484 - Atribuțiile autorității părintești; Art. 496 - Obligația de întreținere; Art. 503 - Acordul părinților în exercitarea autorității părintești; Art. 504 - Neînțelegeri între părinți; Art. 505 - Decăderea din exercițiul drepturilor părintești

Articolul 397 din Codul Civil român statuează principiul fundamental al exercitării comune a autorității părintești de către ambii părinți după pronunțarea divorțului. Această reglementare marchează o schimbare semnificativă față de legislația anterioară, consolidând ideea că ambii părinți au, în mod egal, dreptul și obligația de a participa la creșterea și educarea copilului, chiar și după desfacerea căsătoriei. Rațiunea acestei dispoziții rezidă în promovarea interesului superior al copilului, care beneficiază de implicarea activă a ambilor părinți în viața sa. Principiul comunalității autorității părintești implică faptul că deciziile majore privind copilul (educație, sănătate, reședință, etc.) trebuie luate de comun acord. Excepția de la această regulă este stabilită prin decizia instanței de judecată, care poate dispune exercitarea autorității părintești de către un singur părinte sau de către o altă persoană, în cazuri temeinic justificate și întotdeauna având în vedere bunăstarea minorului. Astfel de cazuri includ, dar nu se limitează la, situații în care un părinte este declarat inapt, există un conflict ireconciliabil între părinți care afectează copilul, sau alte motive grave care ar compromite interesul copilului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.