Art. 396: Raporturile dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori

Art. 43 - Interesul superior al copilului; Art. 93 - Instanța de tutelă; Art. 264 - Exercitarea autorității părințești; Art. 373 - Cazurile de divorț; Art. 397 - Exercitarea autorității părințești după divorț; Art. 398 - Locuința copilului după divorț; Art. 399 - Dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul; Art. 400 - Obligația de întreținere; Art. 402 - Modificarea măsurilor luate cu privire la copil

Articolul 396 din Codul Civil este o normă fundamentală în reglementarea consecințelor juridice ale divorțului asupra copiilor minori. Acesta stabilește competența exclusivă a instanței de tutelă de a hotărî, odată cu pronunțarea divorțului, asupra tuturor aspectelor legate de raporturile dintre părinții divorțați și copiii lor. Principiul director al deciziei instanței este 'interesul superior al copilului', un concept juridic nedefinit expres, dar care implică asigurarea bunăstării fizice, psihice, emoționale și educaționale a minorului. Pentru a fundamenta această decizie, instanța va lua în considerare obligatoriu concluziile raportului de anchetă psihosocială, care oferă o imagine complexă a mediului familial și a nevoilor copilului. De asemenea, în măsura în care este compatibilă cu interesul superior al copilului, instanța va ține cont și de învoiala părinților, după ce aceștia au fost audiați. Prevederile articolului 264 C. Civ. privind exercitarea autorității părintești sunt aplicabile și în contextul divorțului, instanța stabilind modalitatea specifică de exercitare a acesteia (exercitare comună sau de către un singur părinte) precum și aspecte precum locuința minorului, programul de legături personale și obligația de întreținere.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.