Art. 393: Garanţii

Art. 388 - Dreptul la întreţinere al soţului divorţat; Art. 389 - Cuantumul întreţinerii; Art. 390 - Încetarea dreptului la întreţinere; Art. 391 - Modificarea sau încetarea întreţinerii prin hotărâre judecătorească; Art. 392 - Renta viageră; Art. 2243 - Noţiune (Garanții reale); Art. 2343 - Noțiunea de ipotecă; Art. 2350 - Noțiunea de fideiusiune (aplicabil prin analogie pentru cauțiune); Art. 2480 - Noțiunea de gaj; Art. 1516 - Condiţiile generale ale executării silite

Articolul 393 din Codul Civil instituie o măsură de protecție esențială pentru soțul creditor al unei rente, în special în contextul obligațiilor de întreținere post-divorț. Acesta conferă instanței de judecată posibilitatea discreționară ('poate obliga') de a impune soțului debitor constituirea unei garanții. Prevederea permite atât garanții reale (precum ipoteca sau gajul), care afectează un bun determinat al debitorului, cât și o cauțiune, care reprezintă o garanție personală ce poate lua forma unei sume de bani depuse sau a angajamentului unei terțe persoane (fideiusiune). Scopul acestei dispoziții este de a asigura și facilita executarea în viitor a obligației de plată a rentei, prevenind eventualele dificultăți sau refuzuri de plată și consolidând securitatea juridică a creditorului. Alegerea tipului de garanție se realizează la latitudinea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz și de patrimoniul debitorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.