(1)Prestaţia compensatorie

poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente

viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile

sau imobile care aparţin debitorului.

(2)Renta poate fi stabilită

într-o cotă procentuală din venitul debitorului sau într-o sumă

de bani determinată.

(3)Renta şi uzufructul se pot

constitui pe toată durata vieţii celui care solicită

prestaţia compensatorie sau pentru o perioadă mai scurtă, care

se stabileşte prin hotărârea de divorţ.