Art. 39: Situaţia minorului căsătorit

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 37 - Capacitatea de exerciţiu deplină; Art. 40 - Dobândirea capacităţii de exerciţiu anticipate de către minor; Art. 258 - Starea civilă; Art. 272 - Vârsta matrimonială; Art. 293 - Nulitatea absolută a căsătoriei; Art. 301 - Căsătoria putativă; Art. 304 - Efectele nulităţii căsătoriei

Articolul 39 instituie o excepție de la regula conform căreia capacitatea deplină de exercițiu se dobândește la împlinirea vârstei de 18 ani. Prin efectul legii ('de pleno jure'), încheierea validă a căsătoriei conferă minorului capacitate deplină de exercițiu, un mecanism cunoscut în doctrină drept 'emanciparea minorului prin căsătorie'. Scopul normei este de a asigura minorului care își întemeiază o familie instrumentele juridice necesare pentru a-și exercita drepturile și a-și asuma obligațiile de soț și părinte. Alineatul (2) reglementează o situație specială, protejând minorul de bună-credință în cazul anulării căsătoriei. Acesta păstrează capacitatea de exercițiu dobândită, ca o aplicare particulară a teoriei căsătoriei putative (art. 301). Buna-credință constă în ignoranța scuzabilă a minorului cu privire la cauza de nulitate la momentul încheierii căsătoriei. Astfel, legiuitorul evită o sancțiune disproporționată (pierderea capacității), asigurând stabilitatea și securitatea circuitului civil pentru actele încheiate de minor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.