Art. 389: Obligaţia de întreţinere

Art. 375 - Divorțul; Art. 385 - Dreptul de a cere divorțul; Art. 387 - Divorțul prin acordul soților; Art. 390 - Noțiunea prestației compensatorii; Art. 392 - Condițiile prestației compensatorii; Art. 513 - Obiectul obligației de întreținere; Art. 514 - Persoanele între care există obligația de întreținere; Art. 526 - Cuantumul întreținerii; Art. 528 - Încetarea obligației de întreținere; Art. 529 - Încetarea întreținerii prin recăsătorire; Art. 530 - Modificarea sau încetarea obligației de întreținere

Articolul 389 din Codul Civil statuează principiul încetării obligației de întreținere între foștii soți odată cu desfacerea căsătoriei, marcând o ruptură patrimonială decisivă. Cu toate acestea, legiuitorul introduce o excepție esențială, oferind un drept la întreținere soțului divorțat care se află într-o stare de nevoie, generată de o incapacitate de muncă. Această incapacitate trebuie să fi survenit fie înainte sau în timpul căsătoriei, fie într-un termen de un an de la divorț, în acest din urmă caz fiind imperativ să existe o legătură cauzală cu circumstanțele căsătoriei. Cuantumul întreținerii este stabilit echitabil, până la o pătrime din venitul net al celui obligat, însă plafonul total (incluzând și întreținerea pentru copii) nu poate depăși jumătate din venitul net. O nuanță importantă privește divorțul pronunțat din culpa exclusivă, situație în care dreptul la întreținere este limitat la o durată de un an. În mod automat, obligația de întreținere încetează prin recăsătorirea creditorului întreținerii, indiferent de alte condiții. Acest text legal este fundamental pentru înțelegerea efectelor patrimoniale ale divorțului și necesită o interpretare coroborată cu dispozițiile generale privind obligația de întreținere (Art. 513 și urm. C.Civ.) și cu instituția prestației compensatorii (Art. 390 și urm. C.Civ.), care, deși distinctă, vizează tot sprijinul financiar post-divorț.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.