Art. 386: Actele încheiate în frauda celuilalt soţ

Art. 340 - Regimul comunității legale; Art. 345 - Actele de dispoziție și de administrare a bunurilor comune; Art. 346 - Bunurile comune; Art. 347 - Sancțiunea nerespectării dispozițiilor privind actele juridice încheiate de soți; Art. 373 - Cauzele de divorț; Art. 375 - Efectele divorțului cu privire la bunurile comune; Art. 376 - Lichidarea regimului matrimonial; Art. 385 - Partajul bunurilor comune; Art. 1247 - Nulitatea relativă; Art. 1249 - Confirmarea actului anulabil

Articolul 386 din Codul Civil reprezintă o normă de protecție a intereselor patrimoniale ale soțului nevinovat, în contextul declanșării procedurii de divorț. Norma sancționează cu **anulabilitatea** (nulitate relativă) actele juridice încheiate de unul dintre soți **după data introducerii cererii de divorț**, cu condiția ca acestea să fi fost săvârșite **în frauda celuilalt soț**. Sunt vizate atât actele de dispoziție sau grevare a bunurilor comune menționate la art. 346 alin. (2) (adică acte care necesită acordul ambilor soți sau se prezumă că necesită un astfel de acord), cât și actele din care se nasc obligații în sarcina comunității de bunuri. Scopul este de a preveni diminuarea sau deturnarea frauduloasă a masei patrimoniale comune de către un soț, într-un moment de criză a căsătoriei. Sancțiunea anulabilității implică faptul că actul produce efecte până la pronunțarea instanței, iar acțiunea poate fi introdusă doar de soțul prejudiciat, în termenul de prescripție prevăzut de art. 345 alin. (4) Cod Civil (un an de la data când a luat cunoștință de act, dar nu mai târziu de 3 ani de la data încheierii actului). Proba intenției frauduloase cade în sarcina soțului care invocă frauda.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.