(1)Cererea de divorţ se depune

de soţi împreună. Ofiţerul de stare civilă sau notarul

public înregistrează cererea şi le acordă un termen de

reflecţie de 30 de zile.

(2)Prin excepţie de la

prevederile alin. (1), cererea de divorţ se poate depune la notarul public

şi prin mandatar cu procură autentică.

(3)La expirarea acestui termen,

soţii se prezintă personal, iar ofiţerul de stare civilă

sau, după caz, notarul public verifică dacă soţii

stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul

lor este liber şi neviciat.

(4)Dacă soţii stăruie

în divorţ, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul

public eliberează certificatul de divorţ fără să

facă vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.

(5)Dispoziţiile art. 383 alin.

(1) şi (3) se aplică în mod corespunzător. Dacă soţii

nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte

după divorţ ori, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra

exercitării în comun a drepturilor părinteşti, ofiţerul de

stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziţie de

respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se

adreseze instanţei de judecată, potrivit prevederilor art. 374.

(6)Soluţionarea cererilor

privind alte efecte ale divorţului asupra cărora soţii nu se

înţeleg este de competenţa instanţei judecătoreşti.