Art. 37: Noţiune

Art. 28 - Capacitatea civilă; Art. 34 - Capacitatea de folosinţă; Art. 38 - Capacitatea de exerciţiu deplină; Art. 41 - Capacitatea de exerciţiu restrânsă; Art. 43 - Lipsa capacităţii de exerciţiu; Art. 44 - Actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă; Art. 171 - Punerea sub interdicţie judecătorească; Art. 1205 - Consimţământul. Condiţii; Art. 1251 - Nulitatea relativă

Articolul 37 definește capacitatea de exercițiu, componentă esențială a capacității civile, alături de capacitatea de folosință. Aceasta reprezintă latura dinamică a personalității juridice, conferind persoanei fizice puterea de a-și exercita drepturile subiective și de a-și asuma obligații civile prin încheierea personală și valabilă de acte juridice. Fundamentul capacității de exercițiu îl constituie discernământul, adică aptitudinea persoanei de a conștientiza consecințele juridice ale faptelor sale. Spre deosebire de capacitatea de folosință, care este generală și inalienabilă, capacitatea de exercițiu este modulară, fiind reglementată de lege în funcție de criteriul vârstei și al sănătății mintale. Astfel, legea distinge între lipsa capacității de exercițiu (minorul sub 14 ani, interzisul judecătoresc), capacitatea de exercițiu restrânsă (minorul între 14 și 18 ani) și capacitatea de exercițiu deplină (majorul). Respectarea normelor privind capacitatea de exercițiu este o condiție de validitate a actului juridic, sancțiunea nerespectării fiind, de regulă, nulitatea relativă a actului încheiat fără capacitatea cerută de lege.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.