(1)Soţul care se foloseşte

de bunurile celuilalt soţ fără împotrivirea acestuia din

urmă are obligaţiile unui uzufructuar, cu excepţia celor

prevăzute la art. 723, 726 şi 727. El este dator să restituie

numai fructele existente la data solicitării lor de către

celălalt soţ sau, după caz, la data încetării ori

schimbării regimului matrimonial.

(2)Dacă unul dintre soţi

încheie singur un act prin care dobândeşte un bun, folosindu-se, în tot

sau în parte, de bunuri aparţinând celuilalt soţ, acesta din

urmă poate alege, în proporţia bunurilor proprii folosite fără

acordul său, între a reclama pentru sine proprietatea bunului

achiziţionat şi a pretinde daune-interese de la soţul

dobânditor. Proprietatea nu poate fi însă reclamată decât înainte ca

soţul dobânditor să dispună de bunul dobândit, cu excepţia

cazului în care terţul dobânditor a cunoscut că bunul a fost

achiziţionat de către soţul vânzător prin valorificarea

bunurilor celuilalt soţ.