Art. 360: Regimul bunurilor

Art. 339 - Regimurile matrimoniale; Art. 340 - Caracterele juridice ale regimurilor matrimoniale; Art. 341 - Liberul arbitru în alegerea regimului matrimonial; Art. 342 - Regimurile matrimoniale; Art. 343 - Convenția matrimonială; Art. 344 - Încheierea convenției matrimoniale; Art. 345 - Publicitatea regimurilor matrimoniale; Art. 346 - Modificarea sau încetarea regimului matrimonial; Art. 361 - Proba proprietății bunurilor; Art. 362 - Funcţionarea regimului separaţiei de bunuri; Art. 367 - Lichidarea regimului separației de bunuri; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1470 - Principiul executării în natură

Articolul 360 din Codul Civil definește regimul matrimonial al separației de bunuri, un regim primar distinct de comunitatea legală. Principiul fundamental este că fiecare soț rămâne proprietarul exclusiv al bunurilor dobândite atât înainte de căsătorie, cât și al celor dobândite în nume propriu după căsătorie. Aceasta înseamnă că nu există un patrimoniu comun de bunuri achiziționate în timpul căsătoriei. O inovație importantă adusă de Codul Civil de la 2011, și reglementată de alin. (2) al acestui articol, este posibilitatea ca soții să deroge de la separarea pură prin includerea unei clauze în convenția matrimonială referitoare la o 'creanță de participare'. Această creanță permite ca, la lichidarea regimului matrimonial, diferența dintre masele de achiziții nete ale fiecărui soț, acumulate în timpul căsătoriei, să fie împărțită. În lipsa unei stipulații contrare, creanța reprezintă jumătate din această diferență și este datorată de soțul a cărui masă de achiziții nete este mai mare, putând fi plătită în bani sau în natură. Această prevedere introduce o formă de solidaritate financiară, temperând rigorile separării totale de patrimonii și permițând o distribuție echitabilă a valorii create în timpul căsătoriei, fără a altera însă caracterul propriu al bunurilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.