Art. 36: Drepturile copilului conceput

Art. 34 - Capacitatea de folosinţă; Art. 35 - Începutul capacităţii de folosinţă; Art. 412 - Timpul legal al concepţiunii; Art. 957 - Capacitatea de a primi liberalităţi; Art. 963 - Capacitatea de a moşteni; Art. 257 - Apărătorii drepturilor copilului; Art. 54 - Încetarea capacităţii de folosinţă; Art. 1047 - Oferta de donaţie făcută unei persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă

Articolul 36 consacră principiul fundamental al dreptului civil 'infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis ejus agitur' (copilul conceput este considerat născut ori de câte ori este în interesul său). Acesta instituie o excepție de la regula conform căreia capacitatea de folosință, adică aptitudinea de a avea drepturi și obligații, se dobândește la naștere (Art. 35). Prin această ficțiune juridică, copilului i se recunoaște o capacitate de folosință anticipată și condiționată, permițându-i să dobândească drepturi (în special patrimoniale, precum moșteniri sau donații) încă din momentul concepției. Dobândirea efectivă a acestor drepturi este supusă unei condiții rezolutorii: copilul trebuie să se nască viu. Legea nu impune condiția suplimentară a viabilității. Dacă această condiție nu este îndeplinită (copilul se naște mort), se consideră că subiectul de drept nu a existat niciodată, iar drepturile respective nu au fost dobândite. Trimiterea la articolul 412 este esențială pentru stabilirea perioadei legale a concepției, creând o prezumție 'juris tantum' în acest sens.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.