Art. 353: Urmărirea bunurilor comune

Art. 339 - Regimul comunității legale; Art. 340 - Bunurile comune; Art. 341 - Bunurile proprii; Art. 342 - Administrarea bunurilor comune; Art. 346 - Datoriile comune; Art. 351 - Acoperirea datoriilor comune; Art. 352 - Datoriile personale ale soților; Art. 355 - Partajul bunurilor comune; Art. 1143 - Dreptul de a cere partajul; Art. 1144 - Efectele partajului; Art. 2324 - Patrimoniul debitorului. Garanţia comună a creditorilor; Art. 2325 - Bunurile care pot fi urmărite. Bunurile insesizabile

Articolul 353 din Codul Civil reglementează un principiu fundamental al regimului matrimonial al comunității legale: insesizabilitatea relativă a bunurilor comune de către creditorii personali ai unuia dintre soți. Această prevedere protejează patrimoniul comun de executările individuale, asigurând stabilitatea economică a familiei. Clauza 'nu pot fi urmărite' stabilește o imunitate provizorie și parțială a bunurilor comune. Excepția de la această regulă este prevăzută la alineatul (2), unde se instituie un mecanism de executare subsidiară. Astfel, după ce creditorul personal al unui soț a urmărit și epuizat toate bunurile proprii ale debitorului său, are posibilitatea de a cere partajul bunurilor comune, dar numai în măsura necesară acoperirii creanței. Această acțiune de partaj este, în esență, o subrogare a creditorului în dreptul debitorului său de a cere partajul bunurilor comune. Odată realizat partajul, bunurile astfel împărțite (adică cota-parte a soțului debitor) își pierd caracterul de bunuri comune și devin bunuri proprii, devenind astfel pasibile de executare silită de către creditorii personali. Dispozițiile acestui articol reflectă echilibrul juridic dintre protecția patrimoniului familial și dreptul la recuperarea creanțelor al creditorilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.