(1)În măsura în care

obligaţiile comune nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor

comune, soţii răspund solidar, cu bunurile proprii. În acest caz, cel

care a plătit datoria comună se subrogă în drepturile creditorului

pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate

dacă lichidarea s-ar face la data plăţii datoriei.

(2)Soţul care a plătit

datoria comună în condiţiile alin. (1) are un drept de retenţie

asupra bunurilor celuilalt soţ până la acoperirea integrală a

creanţelor pe care acesta i le datorează.