Art. 35: Durata capacităţii de folosinţă

Art. 34 - Capacitatea de folosinţă; Art. 36 - Drepturile copilului conceput; Art. 49 - Declararea judecătorească a morţii; Art. 50 - Efectele hotărârii de declarare a morţii; Art. 52 - Data morţii stabilită prin hotărâre judecătorească; Art. 53 - Anularea hotărârii de declarare a morţii; Art. 954 - Capacitatea de a moşteni; Art. 254 - Statutul civil

Articolul 35 consacră principiul fundamental al temporalității capacității de folosință a persoanei fizice, stabilind cu claritate bornele existenței sale juridice. Începutul capacității este marcat de momentul nașterii, cu condiția ca pruncul să se nască viu, conform regulii 'infans natus vivus'. Sfârșitul capacității de folosință, și implicit al personalității juridice, este legat de momentul morții, care poate fi constatată fizic (deces clinic) sau stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă de declarare a morții. Această durată este coextensivă cu personalitatea juridică a individului; în afara acestui interval (naștere-moarte), persoana fizică nu poate fi subiect de drept civil. Norma trebuie coroborată cu excepția de la Art. 36, care, prin aplicarea principiului 'infans conceptus pro nato habetur quotiens de commodis eius agitur', anticipează dobândirea unor drepturi de către copilul conceput, condiționat de nașterea sa în viață.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.