Art. 346: Actele de înstrăinare şi de grevare

Art. 339 - Comunitatea legală; Art. 340 - Bunurile comune; Art. 341 - Calificarea bunurilor; Art. 342 - Drepturile soţilor asupra bunurilor comune; Art. 343 - Administrarea bunurilor comune; Art. 344 - Folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor comune; Art. 345 - Actele de administrare şi de conservare; Art. 347 - Sancţiunea nerespectării acordului soţilor; Art. 349 - Răspunderea pentru obligaţiile comune; Art. 355 - Convenţiile matrimoniale; Art. 627 - Publicitatea drepturilor reale; Art. 1246 - Condiţiile de validitate ale contractului; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1309 - Promisiunea de a contracta; Art. 1650 - Noţiunea de vânzare; Art. 2229 - Contractul de ipotecă; Art. 2243 - Obiectul gajului

Articolul 346 din Codul Civil reglementează regimul juridic al actelor de înstrăinare și de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunurile comune ale soților, în cadrul regimului matrimonial al comunității legale. Principala regulă stabilită la alin. (1) impune cerința acordului ambilor soți pentru încheierea unor astfel de acte. Această cerință vizează protejarea patrimoniului familial și asigurarea stabilității juridice a operațiunilor ce implică bunurile comune. Doctrina subliniază că nerespectarea acestei condiții atrage sancțiunea nulității relative, conform Art. 347 C. civ. Alin. (2) introduce o excepție importantă, permițând oricărui soț să dispună singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă unor formalități de publicitate (e.g., bunuri mobile corporale, numerar, titluri la purtător). Această derogare de la principiul dublului acord este justificată de necesitatea fluidizării circuitului civil și comercial, în special în cazul bunurilor de valoare mai mică sau a tranzacțiilor curente. Se menține însă aplicabilitatea Art. 345 alin. (4), ceea ce înseamnă că actele de administrare sau de conservare urgente pot fi încheiate de un singur soț chiar și pentru bunuri comune importante, fără ca o asemenea calificare să fie aplicabilă direct actelor de dispoziție. În fine, alin. (3) exonerează 'darurile obișnuite' de la cerința acordului ambilor soți. Această excepție vizează gesturile de generozitate minore, specifice vieții cotidiene (e.g., cadouri pentru aniversări, sărbători), a căror valoare nu afectează în mod semnificativ patrimoniul comun și care reflectă practicile sociale acceptate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.