(1)Calitatea de bun comun nu trebuie

să fie dovedită.

(2)Dovada că un bun este

propriu se poate face între soţi prin orice mijloc de probă. În cazul

prevăzut la art. 340 lit. a), dovada se face în condiţiile legii.

(3)Pentru bunurile mobile dobândite

anterior căsătoriei, înainte de încheierea acesteia se

întocmeşte un inventar de către notarul public sau sub

semnătură privată, dacă părţile convin astfel. În

lipsa inventarului, se prezumă, până la proba contrară, că

bunurile sunt comune.