Art. 342: Regimul juridic al bunurilor proprii
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Fiecare soţ poate folosi,
administra şi dispune liber de bunurile sale proprii, în condiţiile
legii.
Articole Conexe / Referințe
Art. 339 - Bunurile comune; Art. 340 - Bunurile dobândite în timpul comunității; Art. 343 - Bunurile proprii. Dobândirea; Art. 344 - Bunurile dobândite prin moștenire, legat sau donație; Art. 345 - Bunurile de uz personal; Art. 346 - Bunurile destinate exercitării profesiei; Art. 347 - Valoarea care înlocuiește un bun propriu (subrogație reală); Art. 348 - Creditele sau despăgubirile pentru un prejudiciu moral; Art. 350 - Comunitatea legală. Domeniul de aplicare; Art. 351 - Convenția matrimonială. Alegerea regimului matrimonial; Art. 352 - Separația de bunuri; Art. 359 - Regimul separației de bunuri. Principiul separației; Art. 555 - Conținutul dreptului de proprietate privată; Art. 556 - Întinderea dreptului de proprietate; Art. 1170 - Exercitarea drepturilor subiective civile
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 342 din Codul Civil statuează un principiu fundamental al regimurilor matrimoniale românești: autonomia patrimonială a fiecărui soț asupra bunurilor sale proprii. Chiar și în cadrul regimului comunității legale, unde majoritatea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei sunt comune, bunurile proprii rămân în sfera exclusivă de folosință, administrare și dispoziție a soțului titular. Această prevedere subliniază caracterul distinct al patrimoniului propriu față de cel comun. Sintagma 'în condițiile legii' impune o limitare firească a acestei libertăți, referindu-se la normele imperative ale Codului Civil (ex: necesitatea consimțământului celuilalt soț pentru acte de dispoziție asupra locuinței familiei, chiar dacă e bun propriu) și la principiile generale ale dreptului de proprietate. Articolul consacră libertatea soțului de a gestiona individual bunurile dobândite anterior căsătoriei, precum și pe cele calificate ca proprii conform Art. 343 și următoarele, fără a necesita acordul sau intervenția celuilalt soț pentru actele de folosință sau administrare și, de regulă, pentru cele de dispoziție, cu excepțiile expres prevăzute de lege.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol