Art. 330: Încheierea convenţiei matrimoniale

Art. 1177 - Forma actului juridic; Art. 1246 - Noţiune şi cazuri de nulitate; Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 2010 - Mandatul cu reprezentare; Art. 312 - Noţiune (convenția matrimonială); Art. 319 - Publicitatea convenţiei matrimoniale; Art. 287 - Încheierea căsătoriei

Articolul 330 din Codul Civil reglementează condițiile de formă și de fond esențiale pentru încheierea valabilă a convenției matrimoniale. Norma impune o formă solemnă, impunând sub sancțiunea nulității absolute ca acest act juridic să fie încheiat printr-un înscris autentificat de notarul public. Această cerință formală este o condiție de validitate (ad validitatem), nerespectarea ei atrăgând cea mai severă sancțiune civilă. Consimțământul părților trebuie să fie exprimat personal sau prin mandatar, caz în care procura trebuie să fie autentică, specială și cu conținut predeterminat, reflectând importanța și consecințele majore ale actului. Alin. (2) și (3) stabilesc momentul producerii efectelor juridice ale convenției. Dacă este încheiată înainte de căsătorie, convenția matrimonială are un caracter suspensiv, producând efecte doar de la data încheierii căsătoriei. În schimb, dacă este încheiată în timpul căsătoriei, efectele se produc de la data convenită de părți sau, în lipsa unei clauze exprese, de la data încheierii sale. Aceste dispoziții subliniază rigoarea legiuitorului în privința reglementării regimurilor matrimoniale, având în vedere impactul lor patrimonial și personal asupra soților și a terților.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.