Art. 323: Drepturile soţilor asupra locuinţei închiriate

Art. 322 - Drepturile soţilor asupra locuinţei familiei; Art. 1834 - Continuarea contractului în caz de deces; Art. 319 - Locuința familiei; Art. 320 - Actele de dispoziție și de folosință privind locuința familiei; Art. 321 - Regimul bunurilor care servesc la mobilarea locuinței familiei; Art. 1777 - Noțiunea contractului de locațiune; Art. 1778 - Durata locațiunii; Art. 1809 - Încetarea contractului de locațiune; Art. 1831 - Contractul de închiriere a locuințelor; Art. 1832 - Clauze de închiriere

Articolul 323 din Codul Civil extinde regimul de protecție a locuinței familiei, prevăzut de art. 322, la situația particulară a locuinței deținute în baza unui contract de închiriere. Elementul central introdus de acest text este conceptul de 'drept locativ propriu' al fiecărui soț, independent de calitatea de titular al contractului de locațiune sau de momentul încheierii acestuia (înainte sau în timpul căsătoriei). Această dispoziție subliniază caracterul fundamental al locuinței ca element esențial al vieții de familie și urmărește să asigure stabilitatea și protecția căminului conjugal. Prin trimiterea la art. 322, se impune, implicit, necesitatea consimțământului ambilor soți pentru orice act juridic (chiar și cele de dispoziție, precum denunțarea unilaterală sau subînchirierea) ce ar putea afecta dreptul de folosință asupra locuinței închiriate, chiar dacă doar unul dintre soți este parte în contract. Al treilea alineat al articolului reglementează o excepție de la regulile generale de încetare a contractului de locațiune prin decesul locatarului, asigurând supraviețuitorului dreptul de a continua exercitarea dreptului locativ, cu excepția situației în care acesta renunță expres în termenul prevăzut de art. 1.834.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.