(1)Fără

consimţământul scris al celuilalt soţ, niciunul dintre

soţi, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de

drepturile asupra locuinţei familiei şi nici nu poate încheia acte

prin care ar fi afectată folosinţa acesteia.

(2)De asemenea, un soţ nu poate

deplasa din locuinţă bunurile ce mobilează sau decorează

locuinţa familiei şi nu poate dispune de acestea fără

consimţământul scris al celuilalt soţ.

(3)În cazul în care

consimţământul este refuzat fără un motiv legitim,

celălalt soţ poate să sesizeze instanţa de tutelă,

pentru ca aceasta să autorizeze încheierea actului.

(4)Soţul care nu şi-a dat

consimţământul la încheierea actului poate cere anularea lui în

termen de un an de la data la care a luat cunoştinţă despre

acesta, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului

matrimonial.

(5)În lipsa notării

locuinţei familiei în cartea funciară, soţul care nu şi-a

dat consimţământul nu poate cere anularea actului, ci numai

daune-interese de la celălalt soţ, cu excepţia cazului în care

terţul dobânditor a cunoscut, pe altă cale, calitatea de

locuinţă a familiei.

(6)Dispoziţiile alin. (5) se

aplică în mod corespunzător actelor încheiate cu încălcarea

prevederilor alin. (2).