Art. 317: Independenţa patrimonială a soţilor

Art. 297 - Regimurile matrimoniale; Art. 298 - Principiile regimurilor matrimoniale; Art. 319 - Comunitatea legală; Art. 339 - Bunurile comune; Art. 340 - Bunurile proprii; Art. 345 - Actele de administrare, folosință și dispoziție; Art. 350 - Acordul soţilor privind actele de administrare, folosinţă şi dispoziţie; Art. 351 - Actele de dispoziție; Art. 354 - Despăgubirile; Art. 360 - Regimul separației de bunuri; Art. 361 - Administrarea şi folosinţa bunurilor; Art. 362 - Încetarea regimului separației de bunuri; Art. 1178 - Capacitatea de a contracta; Art. 1309 - Vânzarea între soți

Articolul 317 din Codul Civil român consacră principiul independenței patrimoniale a soților, o inovație legislativă esențială care rupe cu tradiția anterioară de restricționare a actelor juridice între aceștia. Acest principiu fundamental subliniază autonomia fiecărui soț în gestionarea propriului patrimoniu și încheierea de acte juridice, atât cu terții, cât și cu celălalt soț. Prevederea de la alin. (1) instituie regula generală potrivit căreia soții pot încheia orice acte juridice, cu excepția cazurilor în care legea prevede expres altfel. Astfel, este permisă vânzarea, donația sau încheierea altor contracte între soți, sub rezerva respectării dispozițiilor specifice ale legii. Alin. (2) extinde această independență la operațiunile bancare, permițând fiecărui soț să facă singur depozite și să dispună de acestea, fără a necesita consimțământul partenerului. Această libertate subliniază caracterul personal al contractului de depozit și al contului bancar. De asemenea, alin. (3) consolidează autonomia titularului contului bancar chiar și după desfacerea sau încetarea căsătoriei, instituția de credit fiind în drept să recunoască doar dispoziția titularului, exceptând situația unei hotărâri judecătorești executorii care să dispună altfel. Principiul independenței patrimoniale, deși general, este temperat de regulile specifice fiecărui regim matrimonial (comunitatea legală sau separația de bunuri), în special în privința actelor de dispoziție asupra bunurilor comune.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.