Art. 304: Căsătoria putativă

Art. 4 - Bunele moravuri; Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 271 - Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei; Art. 272 - Vârsta matrimonială; Art. 273 - Lipsa consimțământului la căsătorie; Art. 293 - Cauzele de nulitate absolută a căsătoriei; Art. 294 - Cauzele de nulitate relativă a căsătoriei; Art. 295 - Acțiunea în nulitate; Art. 296 - Proba nulității căsătoriei; Art. 297 - Efectele nulității căsătoriei; Art. 298 - Restituirea prestațiilor; Art. 336 - Încetarea căsătoriei; Art. 373 - Cauzele de divorț; Art. 385 - Lichidarea regimului matrimonial în caz de divorț

Articolul 304 din Codul Civil reglementează instituția căsătoriei putative, reprezentând o excepție importantă de la principiul retroactivității nulității actelor juridice. Scopul principal este protejarea soțului (sau a ambilor soți) care a fost de bună-credință la încheierea căsătoriei, adică a ignorat existența cauzei de nulitate. Pentru acest soț, căsătoria, deși declarată nulă sau anulată, își produce efecte ca o căsătorie valabilă până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de nulitate/anulare. Această bună-credință se prezumă și trebuie să existe la momentul încheierii căsătoriei. Aliniatul (2) extinde protecția și asupra raporturilor patrimoniale, dispunând ca acestea să fie supuse, prin analogie, dispozițiilor privitoare la divorț. Astfel, se evită repunerea părților în situația anterioară ca și cum căsătoria nu ar fi existat, facilitând lichidarea patrimonială într-un mod echitabil, similar cu cel al desființării unei căsătorii valide prin divorț.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.