Art. 301: Termenul de prescripţie

Art. 293 - Nulitatea absolută; Art. 294 - Căsătoria putativă; Art. 295 - Anularea căsătoriei; Art. 296 - Nulitatea relativă; Art. 297 - Lipsa consimțământului matrimonial; Art. 298 - Viciile de consimțământ; Art. 299 - Lipsa discernământului; Art. 300 - Neîmplinirea vârstei legale; Art. 302 - Acțiunea în nulitate; Art. 303 - Acțiunea în constatarea nulității absolute; Art. 304 - Competența materială și teritorială; Art. 305 - Efectele nulității; Art. 306 - Opoziția la căsătorie

Articolul 301 din Codul Civil reglementează termenul în care poate fi cerută anularea căsătoriei, stabilind o perioadă de 6 luni. Aceste termene sunt, în marea lor majoritate, termene de decădere, iar nu de prescripție, având în vedere natura lor strictă și scopul de a asigura stabilitatea și certitudinea juridică a actului de căsătorie și a stării civile. Caracterul de termen de decădere implică faptul că, odată împlinit, dreptul de a cere anularea se stinge, fără posibilitate de întrerupere sau suspendare, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege. Punctul de plecare al termenului este diferențiat în funcție de motivul nulității: pentru lipsa încuviințării/autorizării (Art. 297), de la data luării la cunoștință de către cei îndreptățiți; pentru vicii de consimțământ (violență, dol, eroare) sau lipsa discernământului, de la încetarea violenței sau, după caz, de la data la care cel interesat a cunoscut viciul; iar pentru neîmplinirea vârstei legale (Art. 300), de la data încheierii căsătoriei. Această diversificare a momentului de la care începe să curgă termenul reflectă necesitatea de a proteja interesele părții vătămate sau a celor a căror consimțământ era necesar, oferindu-le un răgaz rezonabil pentru a acționa în justiție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.