Art. 30: Egalitatea în faţa legii civile

Constituția României, Art. 16 - Egalitatea în drepturi; O.G. nr. 137/2000 - Prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare; Art. 26 - Drepturile şi libertăţile civile; Art. 28 - Capacitatea de folosinţă; Art. 29 - Capacitatea civilă a persoanei fizice; Art. 37 - Capacitatea de exerciţiu; Art. 41 - Lipsa capacităţii de exerciţiu; Art. 43 - Capacitatea de exerciţiu restrânsă; Art. 58 - Dreptul la viață privată; Art. 253 - Ocrotirea personalității umane

Articolul 30 din Codul Civil reprezintă o normă fundamentală ce consacră principiul egalității și nediscriminării în materia dreptului civil. Acesta garantează că nicio caracteristică personală, socială sau de altă natură nu poate constitui un temei pentru a afecta capacitatea civilă a unei persoane fizice. Lista criteriilor (rasă, sex, religie etc.) este exemplificativă, nu limitativă, aspect subliniat de sintagma finală 'orice altă situaţie similară'. Astfel, se asigură universalitatea capacității de folosință – aptitudinea generală de a avea drepturi și obligații civile – recunoscută oricărei ființe umane de la naștere. Deși capacitatea de exercițiu poate fi modulată legal (minoritate, interdicție judecătorească), aceste modulări se bazează pe criterii obiective de protecție (lipsa discernământului), nu pe motivele discriminatorii enumerate în acest articol. Orice act juridic, public sau privat, care ar contraveni acestei dispoziții este lovit de nulitate absolută, deoarece articolul 30 instituie o normă imperativă, de ordine publică.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.