Art. 299: Lipsa discernământului

Art. 271 - Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei; Art. 273 - Consimțământul la căsătorie; Art. 293 - Nulitatea absolută a căsătoriei; Art. 294 - Nulitatea relativă a căsătoriei; Art. 297 - Căsătoria cu o persoană lipsită de discernământ din cauza unei boli psihice sau a unei deficiențe mintale; Art. 303 - Acțiunea în anulare a căsătoriei; Art. 304 - Efectele anulării; Art. 1182 - Consimțământul (în materia contractelor); Art. 1206 - Viciile de consimțământ (în materia contractelor); Art. 1247 - Cauze de nulitate relativă

Articolul 299 din Codul Civil reglementează o cauză de nulitate relativă a căsătoriei, respectiv lipsa vremelnică a discernământului la momentul celebrării acesteia. Discernământul, în contextul căsătoriei, reprezintă acea capacitate psihică a persoanei de a înțelege semnificația, consecințele și scopurile actului juridic al căsătoriei, precum și de a acționa în deplină cunoștință de cauză. Spre deosebire de situația prevăzută de Art. 297 (boală psihică sau deficiență mintală permanentă), Art. 299 vizează o stare tranzitorie, temporară, de incapacitate naturală, cauzată de factori precum intoxicația severă (alcool, droguri), febra mare, stări hipnotice sau alte tulburări pasagere. Esențial este ca această lipsă de discernământ să fi existat exclusiv în momentul încheierii căsătoriei. Sancțiunea este nulitatea relativă, ceea ce implică faptul că acțiunea în anulare poate fi intentată doar de persoanele expres prevăzute de lege (în principal, de soțul care a fost lipsit de discernământ sau de reprezentanții săi legali) și este supusă termenului de prescripție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.