Art. 296: Persoanele care pot invoca nulitatea absolută

Art. 43 - Consilierea judiciară şi tutela specială; Art. 271 - Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei; Art. 290 - Nulitatea căsătoriei. Clasificare; Art. 291 - Bigamia (cauză de nulitate absolută); Art. 292 - Rudenia (cauză de nulitate absolută); Art. 293 - Adopția (cauză de nulitate absolută); Art. 300 - Efectele nulității căsătoriei

Articolul 296 din Codul Civil reglementează calitatea procesuală activă în acțiunea în constatarea nulității absolute a căsătoriei. Prin natura sa, nulitatea absolută sancționează încălcarea unor dispoziții legale imperative, de ordine publică, esențiale pentru validitatea actului juridic al căsătoriei. În consecință, acțiunea este imprescriptibilă și poate fi exercitată de orice persoană care justifică un interes legitim. Această soluție subliniază caracterul grav al viciilor care atrag nulitatea absolută, afectând nu doar interesele private, ci și ordinea juridică în ansamblul ei. O excepție notabilă este adusă în privința dreptului procurorului de a introduce această acțiune. Deși, în principiu, procurorul are un rol activ în apărarea legalității, textul de lege limitează posibilitatea acestuia de a acționa după încetarea (prin deces sau declararea morții) sau desfacerea (prin divorț) căsătoriei. Rațiunea acestei limitări rezidă în respectarea stabilității raporturilor juridice și evitarea redeschiderii unor situații deja tranșate. Totuși, legiuitorul introduce o derogare fundamentală de la această regulă: procurorul își menține dreptul de a acționa chiar și după încetarea/desfacerea căsătoriei, în situația în care intervine pentru apărarea drepturilor și intereselor superioare ale unor categorii vulnerabile, precum minorii sau persoanele aflate sub consiliere judiciară sau tutelă specială. Această prevedere reflectă rolul social al instituției procurorului și preocuparea legiuitorului pentru protecția categoriilor defavorizate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.