Art. 293: Cazurile de nulitate absolută
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Este lovită de nulitate absolută
căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor
prevăzute la art. 271, 273, 274 şi art. 287 alin. (1).
(2)În cazul în care soţul unei
persoane declarate moarte s-a recăsătorit şi, după aceasta,
hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua
căsătorie rămâne valabilă, dacă soţul celui
declarat mort a fost de bună-credinţă. Prima căsătorie
se consideră desfăcută pe data încheierii noii
căsătorii.
Articole Conexe / Referințe
Art. 14 - Buna-credință; Art. 49 - Declararea judecătorească a morții; Art. 56 - Anularea hotărârii declarative de moarte; Art. 271 - Vârsta matrimonială; Art. 273 - Condiții de fond pentru încheierea căsătoriei; Art. 274 - Lipsa discernământului; Art. 287 alin. (1) - Consimțământul la căsătorie; Art. 294 - Cazurile de nulitate relativă; Art. 295 - Efectele nulității căsătoriei; Art. 296 - Căsătoria putativă
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 293 din Codul Civil reglementează cazurile de nulitate absolută a căsătoriei, stabilind cauze fundamentale de invaliditate ce vizează condițiile esențiale de fond pentru încheierea actului juridic al căsătoriei. Astfel, nulitatea absolută intervine atunci când sunt încălcate dispozițiile imperative referitoare la vârsta matrimonială (Art. 271), impedimentele la căsătorie (bigamia, rudenia, adopția - Art. 273), lipsa discernământului (Art. 274) sau lipsa consimțământului liber și personal al viitorilor soți (Art. 287 alin. (1)). Aceste încălcări sunt considerate a fi de o gravitate deosebită, lezând ordinea publică și bunele moravuri, motiv pentru care căsătoria nu produce niciun efect juridic valabil de la data încheierii sale (ex tunc), cu anumite excepții.
Al doilea alineat al articolului instituie o regulă specială, derogatorie de la principiul general al nulității absolute, în cazul în care un soț al unei persoane declarate moarte se recăsătorește, iar ulterior, hotărârea declarativă de moarte este anulată. În această situație, noua căsătorie este prezervată și rămâne valabilă, cu condiția ca soțul care s-a recăsătorit să fi fost de bună-credință la momentul încheierii celei de-a doua căsătorii. Această dispoziție consacră efectul specific al căsătoriei putative, protejând stabilitatea juridică și interesele soțului de bună-credință. Concomitent, prima căsătorie este considerată desfăcută la data încheierii celei de-a doua căsătorii, evitându-se astfel situația de bigamie și asigurându-se securitatea circuitului civil.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol